Marla’s rage

Narrator: “Marla… the little scratch on the roof of your mouth that would heal if only you could stop tonguing it, but you can’t.”

Marla Singer: “Condom is the glass slipper of our generation. You slip one on when you meet a stranger. You dance all night… then you throw it away.”

În spatele tristeții este furie. În spatele furiei este tristețe.

Uneori singura opţiune pe care o ai este să te revolţi, să o iei razna, să faci lucruri prosteşti şi riscante, să-ţi ocupi timpul, să nu fi niciodată singur decât atunci când dormi. Doar că… în tot acest timp, nimic nu dispare, e ca un val care se sparge de o stâncă, încontinuu. Tot ce faci este să slăbeşti zgomotul pe care îl face. Atât. Şi asta doar uneori.

Tot ce mai pot să simt este frustrarea în urma faptului că nu simt nimic. Iar atunci când chiar simt ceva încerc să fug pentru că întotdeauna este ceva vecin cu tristeţea sau dezamăgirea. Mă întreb ce poţi face când totul este aşa intens, când emoţiile bune şi rele sunt mereu la maxim. Să iei pastile? Să te controlezi în fiecare minut din fiecare zi?

Azi simt doar că fiecare bătaie de inimă este o nouă dovadă a imposibilităţii mele de a face faţă lucrurilor care se întâmplă de ceva timp încoace.

Justine:

J’ai besoin de o pauză… de la viaţă.

J’ai besoin de o idee… ca să mai pot merge încă ceva timp.

J’ai besoin de moi!

Où suis-je?!

Dit moi!!!

Marla: I’m not angry! You just do not know the immensity of the fuck I do not give at this point…

Marla’s sadness

Lucrurile sunt aşa de câteva săptămâni. O forţă violentă îmi împinge opiniile şi gândurile în afară – cu nonşalanţă sau duritate – după caz. Scopul ei, l-am înţeles abia acum, este să alunge tristeţea profundă care s-a instaurat pe nesimţite şi care erodează până şi bucuria trecătoare a momentelor de peste zi, de peste noapte. În absenţa iubirii devenim carcase goale, umblătoare pe pământ. Azi, unii se îndrăgostesc. Tot azi, unii îşi vor primi înapoi inimile zdrobite, prăfuite şi zgâriate. Spune-mi, cum să o mai vrei aşa înapoi? Cum să o mai vrei înapoi chiar şi bine, sănătoasă? Ah, măcar de-am putea-o primi înapoi aparent întreagă, dar inutilizabilă. Fără puls. Azi, unii îşi dezlipesc buzele pentru a zâmbi la soare şi a se bucura că, în ciuda a tot, sunt în viaţă. Azi, unii doar rezistă pe baricade, nesiguri dacă mâine va fi mai bine sau la fel.

Conversaţie:

Justine: Est ce-que je suis encore vivante lorsque j’ai envie de rien, lorsque je ne sens rien? 

Lolita: Tu sens la tristesse, non? Donc tu n’est pas morte!

Marla: I ask myself, why keep a heart inside that’s like a person in a coma, no brain activity, numb, living on fucking machines?

Nu m-am schimbat deloc. Am aceleaşi haine, faţă, mâini, dar nu pot sta în propria piele, nu mă pot odihni. Scriu, dar şi propriul scris mi se pare străin. Ce-a mai rămas din otrava din mine vrea să se scurgă printre crăpăturile degetelor, unghiilor mele. Aştept statornicia verii şi să ies iar zgribulită şi obosită din mare.

Nu vreau să fiu nimic, până când voi fi gata. Şi totuşi, sunt gata să fiu nimic.

Virtutea este o alegere conştientă, spre deosebire de viciu care se naşte din instinct. Aleg să fiu liberă prin intermediul unui viciu căruia mă supun conştientă, iar uneori, din instinct, capacitatea mea de a-i ţine pe oameni la distanţă provine dintr-un soi de virtute, virtutea de a produce cât mai puţină durere, de a arunca în lume cât mai puţină suferinţă. Dar chiar şi aşa, orice virtute este o ipocrizie menită să ne ţină în frâu prin teamă. Eu măcar ştiu şi recunosc că în spatele virtuţii nu se află niciodată iubirea pentru aceasta, ci frică pură…

“O mulţime de oameni se nu se îndreaptă spre rău decât atunci când pasiunea lor îi poartă într-acolo; întors din rătăcire, sufletul lor netulburat o apucă din nou domol pe calea virtuţii şi, trecându-şi astfel viaţa între lupte şi greşeli, greşeli şi remuşcări, ei îşi află sfârşitul fără să avem putinţa de a spune, în chip precis, ce rol au jucat pe acest pământ. Asemenea fiinţe trebuie că sunt nefericite: întotdeauna şovăielnice, mereu nehotărâte, îşi petrec viaţa toată urând seara ce-au făcut dimineaţa. Pe deplin încredinţaţi că se vor căi pentru desfătările din care se înfruptă, tremură îngăduindu-şi-le, astfel încât devin deopotrivă virtuoşi în crimă şi criminali în virtute.”

Marchizul deSade

TOTUL se reduce la teamă: facem copiii din teamă, îi creştem din teamă, îi educăm din teamă, le dăm de mâncare din teamă, îi îmbrăcăm, îi încălţăm, le punem un acoperiş desupra capului din teamă, mergem la serviciu din teamă, ne plătim chiria şi întreţinerea din teamă, respectăm regulile, ne purtăm frumos cu ceilalţi şi facem compromisuri din teamă, ne liniştim singuri când gândurile noastre o iau razna din teamă, facem sex din teamă, cântăm, scriem, iubim din teamă, murim de teamă că o să trăim cu durerea aceea pentru totdeauna şi facem totul să supravieţuim de teamă că o să murim. Singurul act lipsit de teamă este ascultatul muzicii.

“Fear robs you of your instincts, it robs you of your knowledge, it robs you of your voice, and so that you become more and more powerless in a system, which then begins to spin madly out of control.”

Este dureros de uşor să exişti zi de zi, preocupat de chestiuni uzuale, doar să stai să ţii zidurile unei vieţi, pe care nu ţi-o doreşti de fapt, să nu cadă. Mulţi suntem educaţi în mod conştient să fim neputincioşi pentru ca cei care ne domină să întâmpine doar o minimă (sau nici o) rezistenţă. La început, lucrurile trebuie să fie simple, pentru a nu trebui să te gândeşti prea mult, să te gândeşti la nimic, totul e natural. Dar când te năvălesc toate gândurile alea, tot adevărul adevărat, ce mai poţi să faci? Te minţi. Te ascunzi. Unii îşi caută salvarea în altă parte. Unii îi împuternicesc pe alţii să le ţină gândurile în frâu. Unii se concentrează atât de mult pe ceilalţi doar ca să nu se confrunte cu ei înşişi. Unii iau singura decizie capabilă să-i mai salveze. Lumea asta se bazează aproape în mod exclusiv pe frica noastră de moarte.

Dacă NU crezi – până în adâncul sufletului şi cu toată raţiunea de care dispui – că poţi muri, mai mori?

Dacă crezi cu toată puterea că vei muri, că o să se întâmple, undeva, cândva, în curând, ai mai trăi cum trăieşti acum?

Gândurile se propagă cu viteza luminii. Sistemul de referinţă este defect!

Eu sunt un punct de lumină pe un parbriz murdar.

[dacă] aş fi Bukowski

Din fisurile Supra-Eului, din spuma mării, din corola de minuni a lumii, din crăpăturile Pământului, din durerile facerii s-a născut Lolita.

Marla, în schimb, s-a născut din experienţă, din nealteratele clipe, ore, zile, vieţi, trăite până acum. Iar ea conduce.

Când citesc ceva foarte bun, opresc muzica, iar asta nu se întâmplă decât rar. Marla înţelege unele lucruri ca un bărbat, chestie care îi dă un avantaj în anumite situaţii, dar în altele o face să se îndoiască suficient de mult de o idee încât să nu o pună în practică. Totuşi, oricât de rece ar privi o situaţie, uneori, nu se poate abţine să nu facă acel lucru care i-a trecut prin cap ca un fulger a cărui energie s-a stins, dar a cărui lumină nu vrea să se ducă de pe retină. Imaginea o bântuie zile întregi, îi apare în faţa ochilor şi o face să-şi simtă maţele cum se strâng, carnea cum se electrizează, oasele cum dor înăuntrul ei. Acum, de exemplu, este scena în care îşi zboară creierii pe birou şi stropii de sânge se lovesc violent de tastatură şi de ecran şi ea se vede în sfârşit, de undeva din spate, zâmbind, fericită, împăcată cu ea însăşi şi chiar puţin amuzată de situaţie. Ah, ce bine este să-ţi imaginezi moartea din când în când. Parcă te simţi mai viu după, mai vesel. Ca atunci când bei exaaaaaact cât trebuie.

“When you drank the world was still out there, but for the moment it didn’t have you by the throat.”

La boîte rouge

Let’s spice things up around here…

Eu sunt cutia roşie în care există 10 întrebări. 9 răspunsuri sunt adevărate. 1 răspuns este fals.

1. If you wake up at a different time in a different place, could you wake up as a different person?
2. Have you ever come across someone you shouldn’t have fucked with?
3. If they put you up in front of that grand jury, what you gone tell ‘em?
4. What the hell is wrong with freedom?
5. Why so serious?
6. What does it mean to regret when you have no choice?
7. Have you ever confused a dream with life?
8. Is there something about sex which lifts your feelings of despair?
9. When were you most happy?
10. Why did you start smoking?

 

Trimit provocarea aici şi aici.

“The only way to get rid of temptation is to yield to it… I can resist everything but temptation.” - O. Wilde

Marla