trebuie să ajung acasă, să stau acolo cu ţigara mea şi totul va fi bine.
nu pot, nu pot, nu pot sunt lucruri pe care nu pot să le fac pentru că vreau prea tare, reacţia e prea intensă, nu o pot controla nu mă pot controla aşa că nu pot s-o fac, o s-o fac atunci când voi putea… dar acum nu pot, nu pot, nu pot, vreau, dar nu vreau să pot îmi interzic asta pentru că nu ştiu ce înseamnă, nu vreau să mai însemne nimic ceva, nimic altceva decât o pierdere temporară a echilibrului, după care să se aşterne ceaţa plăcerii de a fi în control, sentimentele pe care le vânez nu sunt profunde, tocmai de asta le caut cu sete, sunt sătulă de profunzimi dureroase caut ceva ce pot simţi cu trupul, nu cu sufletul şi o caut cu aroganţă mă debusolează oamenii generoşi îmi amintesc prea tare de mine, cea de odinioară dacă aş fi sigură că după voi fi ok, aş putea s-o fac, dar simt că nu voi mai putea fi ok niciodată şi nu vreau să pierd asta, nu asta, şi asta e cel mai grav dacă nu sunt pregătită să pierd înseamnă că se întâmplă ceva nu e momentul pentru asta, nu vreau să se transforme în altceva vreau cuminţenia asta, am nevoie de ea ca de aer nu mă lăsa s-o stric te rog şi nu mă lăsa să o transform în ceva mai mult vreau să simt că mi-e drag, că mi-e milă, că-mi pasă în mod egoist de una sau de alta, dar nu mă face să simt că mi se topeşte sufletul în mine, scoate gândul acela dulce din ceafa mea şi dă-l altcuiva, cuiva care poate să-l ducă nu mie! nu! lasă-mi te rog doar ironia, zâmbetul şi mintea goală lasă-mă nebună, nebună de legat, dansând în ploaie, inocentă şi perversă, fără sens am nevoie să nu existe un sens!
UNIVERS, ÎNŢELEGE CĂ AZI ŞI MÂINE MĂ ALEG PE MINE, DOAR PE MINE!
azi, mă simt crudă, umedă şi moale.
