Ce înseamnă “iubire”?

Justine: “What is the meaning of love?”

Lolita: “Does love equal sexual satisfaction?”

Marla: “What is the matter with love these days?”

Uneori doar a-ţi pune aceste întrebări înseamnă că ceva nu e în regulă. Aşa se spune: că fericirea se trăieşte nu se întreabă, nu se caută, nu se îndoieşte de propria-i existenţă. Uneori inseamna sa ai prea multe lucruri dragi de care trebuie sa ai grija ca nu cumva sa dispara, sa plece, sa le pierzi; alteori inseamna sa nu ai nimic de pierdut, sa fi atat de liber incat sa nu ai nimic de pierdut. Uneori fericirea noastra tine de cel/cea pe care il/o iubim.

Ii incredintam datoria de a ne face fericiti si, de multe ori, daca celalalt isi face treaba bine, noi renuntam sa-i raspundem la fel. Alteori suntem chiar cei insarcinati cu asigurarea fericirii cuiva si, daca avem aceasta calitate putin empatica si devotata, uitam de noi insine, ne punem deoparte in lista propriilor prioritati si ne dedicam celuilalt. Fiecare fata/femeie din mine isi pune intrebarea ei despre dragoste, despre ce ar trebui sa insemne ea, despre cum de multe ori o confundam cu “un sex misto”, despre ce inseamna ea in ziua de azi, in zilele in care ne-am nascut si suntem [sau nu] nevoiti sa traim si conceptiile despre ea pe care, totusi, nu suntem conditionati sa le acceptam. Nu vreau sa vorbesc despre iubire la modul: cum ar trebui sa fie; cum o vede lumea acum; cum era ea inainte; cum va fi; cum o vad eu; cum se simte. Asta nu conteaza. Doar intrebarea conteaza.

Tagline-ul de la filmul “Closer” suna asa: “If you believe in love at first sight, you never stop looking.”

by chpsauce

Dar acela nu este un film cu sau despre dragoste, ci despre “senzatia de indragostire la adulti” si compromisurile pe care ei le fac pentru a obtine satisfactia suprema - sentimentul de posesie al obiectului de care se simt fascinati. De ce? Pentru ca odata ce il ai, simti ca nu te mai poseda el pe tine prin atractia pe care o emana. Jocul puterii e distractiv, dar doar pentru o perioada, ia sfarsit cand unul din ei se preda sau unul din ei simte ca a castigat batalia. Un astfel de joc poate dura si toata viata, dar atunci devine iubire.

S-a scris, s-a compus, s-a cantat, s-a recitat, s-a vorbit, s-au facut filme despre dragoste cum nu s-a facut despre nimic altceva in lume. Orice are legatura cu iubirea, absolut orice; se gaseste si se regaseste oricum, oriunde, oricand, in orice si oricine. “Se naste, moare, invie, apoi moare si reinvie… din nou…” n-am spus-o eu. Uneori ea doare. Ca ne doare datorita altora sau datorita faptului ca “valul” s-a ridicat si suntem pusi in fata realitatii sentimentelor cuiva sau simpla lor inexistenta; ca am gresit si acum platim; ca nu era ceea ce credeam; ca nu putem avea incredere niciodata ca e reala si atunci doare mereu… Adevarul e ca de cele mai multe ori simti iubirea atunci cand doare, cand te macina, cand îndoiala intră în suflet şi îl torturează încet, cand toate maruntaiele se strang in tine, chiar si atunci cand raceala si dezamagirea iti iau sufletul cu asalt si capituleaza incet incet in fata lor. Iubirea nu are ce cauta in inimi obosite. Acolo se duce sa moara. Iubirea poate fi surda, oarba, muta, paraplegica, dementa, nebuna, criminala, nemarturisita, orgolioasa, neinteleasa, blamata, invidiata, curioasa, dar nu libera, niciodata libera.

Unii incep o iubire fiind in garda, luandu-si masuri de precautie, poate chiar pastrand o frantura din trecut inca vie. Altii rup totul, tot trecutul, pe sine, pe ceilalti de pana atunci si se dau. Unii nu cred, altii uita ce au zis. Multi vin cu “bagaje”, putini cu mintea limpede. Sunt unii care luni, ani, nu simt nimic, nici pe ei insisi, si dintr-o data se aprind sau nu se aprind niciodata; cativa iubesc si urasc fiecare clipa petrecuta cu celalalt. Asta e bine, e bine că sunt multe tipuri de iubire pe lume aşa cum sunt multe tipuri de oameni care se iubesc. Atâta timp cât există sub orice formă e bine. Violenţa nu înseamnă iubire niciodată.

Life is the question and love is the answer.

Unii vor doar să fie cu cineva pentru a uita cum ar trebui ei înşişi să fie de fapt, să nu se mai gândească la ceea ce ar trebui să facă cu adevărat pentru ei. Se mulţumesc cu fericirea construită pe principiul “o cărămidă eu, o cărămidă tu” şi de aici se extrapolează totul şi dacă eşti norocos/norocoasă, ajungi să uiţi pe veci ce aveai de făcut şi ţi-a fost atât de teamă de a o face sau de a nu reuşi.

Marla: “What is the matter with love these days is that it evolved, like it was supposed to. People are not the same as they used to be, hence love is not the way it used to be.”